Treceți la conținutul principal

Cum îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat înalt funcțional?

 


Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente.

Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat.

Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale:

1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare.

2. Exploatarea celorlalți și încălcarea limitelor. Relațiile sunt organizate în jurul avantajului personal, iar ceilalți sunt tratați instrumental. Pot apărea cruzimea, sadismul, disprețul față de reguli, legi, acorduri și norme morale, încălcarea limitelor în relațiile sexuale și așteptările nerezonabile față de ceilalți. Empatia, încrederea și altruismul acestora devin vulnerabilități exploatabile.

3. Manipularea adevărului și fațada de normalitate. Persoana poate fi agreabilă, convingătoare și adaptabilă social, chiar admirată. Își construiește o imagine publică pozitivă, care poate contrasta radical cu comportamentul privat. Minciuna, disimularea și manipularea sunt utilizate strategic, iar responsabilitatea pentru consecințele negative este sistematic evitată. Poate recurge inclusiv la inversarea rolurilor de victimă și agresor (DARVO), convingându-i pe observatori că persoana prejudiciată este adevăratul agresor.

4. Sărăcia afectivă și absența remușcării. Empatia și atașamentul autentic sunt deficitare, iar emoțiile pot fi mai degrabă simulate decât trăite. Persoana manifestă insensibilitate față de suferința celorlalți, absența remușcării, preocupare predominantă pentru propriile interese și o dezinvoltură neobișnuită în comportamentele reprobabile. Regretul exprimat poate servi doar restabilirii imaginii sau intereselor personale.

Cu adevărat discriminatorie apare asocierea dintre trei dimensiuni, mai degrabă decât prezența izolată a acestor trăsături:

  • Intenționalitatea exploatării: celălalt este tratat ca instrument, nu ca subiect cu interese proprii.

  • Absența inhibiției morale: producerea suferinței nu determină în mod obișnuit corectarea conduitei.

  • Caracterul strategic al comportamentului: persoana își poate controla foarte bine comportamentul, alegând ce să arate, în fața cui și în ce împrejurări.

Un indiciu practic deosebit de relevant este ce se întâmplă când persoana este contrazisă, demascată sau nu mai obține ceea ce dorește. Atunci pot deveni vizibile comportamente ascunse anterior sub adaptarea socială: ostilitatea, răzbunarea, intimidarea sau discreditarea celuilalt.

Caracteristică este nu atât incapacitatea de a respecta regulile sociale, cât capacitatea de a le folosi în avantajul propriu, fără constrângeri morale interne suficiente.

Importantă este persistența acestui tipar comportamental, nu prezența izolată a uneia dintre trăsături.

Cercetarea lui Mitchell este calitativă și propune un profil de personalitate prădătoare persistentă, nu un nou diagnostic clinic. Dimensiunile evidențiate reprezintă o sinteză interpretativă, nu criterii diagnostice validate.

Ați avut vreodată de-a face cu un astfel de prădător?

Sinteză realizată de Cătălin Lazăr, PhD, psihoterapeut.

Sursă: Zoe Williams, The Guardian, 27 august 2026, „How to spot a psychopath: ‘It’s like the difference between a domestic cat and a wild cat’”.

https://www.theguardian.com/science/2026/aug/27/how-to-spot-a-psychopath-its-like-the-difference-between-a-domestic-cat-and-a-wild-cat

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase.  A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune.   În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Grey rock: strategie de autocontrol sau stare internă Grey rock-ul este cunoscut ca tehnică relațională: devii neutru și non-reactiv pentru a nu mai alimenta comportamente toxice. Ca strategie defensivă, poate fi utilă. Problema apare atunci cân...

Cum ne desprindem?

  Te-a rănit cineva sau te-a dezamăgit profund și acum ruminezi neîncetat, fără să poți pune stop emoțiilor care te copleșesc sau îți otrăvesc spațiul interior? Cum trecem peste? Iertarea are o componentă emoțională importantă, dar emoția urmează înțelegerea și sensul pe care îl dăm lucrurilor. Pentru că mintea încearcă să rezolve prin ruminație ceea ce a rămas nerezolvat emoțional. Gândul revine la rană pentru că încă încearcă să obțină ceva: o explicație, o reparație, o dreptate, un sens. Reușim să ne desprindem și să nu ne mai gândim la ceea ce s-a întâmplat abia atunci când nu mai avem nevoie să ne întoarcem mereu acolo. Că tălin Lazăr , PhD Sens • Coerență • Transformare Psihoterapie cu sens +40 742 952 171