Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente.
Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat.
Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale:
1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare.
2. Exploatarea celorlalți și încălcarea limitelor. Relațiile sunt organizate în jurul avantajului personal, iar ceilalți sunt tratați instrumental. Pot apărea cruzimea, sadismul, disprețul față de reguli, legi, acorduri și norme morale, încălcarea limitelor în relațiile sexuale și așteptările nerezonabile față de ceilalți. Empatia, încrederea și altruismul acestora devin vulnerabilități exploatabile.
3. Manipularea adevărului și fațada de normalitate. Persoana poate fi agreabilă, convingătoare și adaptabilă social, chiar admirată. Își construiește o imagine publică pozitivă, care poate contrasta radical cu comportamentul privat. Minciuna, disimularea și manipularea sunt utilizate strategic, iar responsabilitatea pentru consecințele negative este sistematic evitată. Poate recurge inclusiv la inversarea rolurilor de victimă și agresor (DARVO), convingându-i pe observatori că persoana prejudiciată este adevăratul agresor.
4. Sărăcia afectivă și absența remușcării. Empatia și atașamentul autentic sunt deficitare, iar emoțiile pot fi mai degrabă simulate decât trăite. Persoana manifestă insensibilitate față de suferința celorlalți, absența remușcării, preocupare predominantă pentru propriile interese și o dezinvoltură neobișnuită în comportamentele reprobabile. Regretul exprimat poate servi doar restabilirii imaginii sau intereselor personale.
Cu adevărat discriminatorie apare asocierea dintre trei dimensiuni, mai degrabă decât prezența izolată a acestor trăsături:
Intenționalitatea exploatării: celălalt este tratat ca instrument, nu ca subiect cu interese proprii.
Absența inhibiției morale: producerea suferinței nu determină în mod obișnuit corectarea conduitei.
Caracterul strategic al comportamentului: persoana își poate controla foarte bine comportamentul, alegând ce să arate, în fața cui și în ce împrejurări.
Un indiciu practic deosebit de relevant este ce se întâmplă când persoana este contrazisă, demascată sau nu mai obține ceea ce dorește. Atunci pot deveni vizibile comportamente ascunse anterior sub adaptarea socială: ostilitatea, răzbunarea, intimidarea sau discreditarea celuilalt.
Caracteristică este nu atât incapacitatea de a respecta regulile sociale, cât capacitatea de a le folosi în avantajul propriu, fără constrângeri morale interne suficiente.
Importantă este persistența acestui tipar comportamental, nu prezența izolată a uneia dintre trăsături.
Cercetarea lui Mitchell este calitativă și propune un profil de personalitate prădătoare persistentă, nu un nou diagnostic clinic. Dimensiunile evidențiate reprezintă o sinteză interpretativă, nu criterii diagnostice validate.
Ați avut vreodată de-a face cu un astfel de prădător?
Sinteză realizată de Cătălin Lazăr, PhD, psihoterapeut.
Sursă: Zoe Williams, The Guardian, 27 august 2026, „How to spot a psychopath: ‘It’s like the difference between a domestic cat and a wild cat’”.

Comentarii