Treceți la conținutul principal

By Catalin Lazar

Fiecare persoana isi construieste si asambleaza activ realitatea, o lume de reprezentari si semnificatii pe care o locuieste si o considera reala si de la sine evidenta.

Devenim complet absorbiti in propria noastra constructie a realitatii din cauza ca nu suntem constienti de rolul nostru de constructor-autor al acestei realitati.

In plan uman nu exista nicio versiune obiectiv corecta a realitatii, nicio singura semnificatie adevarata a evenimentelor, catre care un terapeut trebuie cu necesitate sa orienteze terapia.

Exista un numar nelimitat de cai viabile prin care viziunea despre realitate se poate schimba astfel încat sa fie inlaturata o problema prezenta. Diferenta dintre starile de bine sau de rau, fericire sau nefericire este data de diferenta dintre constructiile de semnificatii prin care indivizii se raportează la circumstante.

Prin orientarea catre un mod alternativ de a vedea realitatea, care nu include producerea simptomului, se poate obtine o schimbare profunda. Aceasta presupune constientizarea faptului ca "eu sunt cel ce creez experienta ce credeam ca mi se întampla mie, eu fiind cel ce o pot transforma".

La baza unei probleme care reapare deranjant in viata unei persoane, cu sau fara constientizarea acestei situatii sau in pofida oricarui efort de vointa, exista o dimensiune, un adevar emotional din perspectiva caruia un simptom este mai important sa existe decat sa nu existe.

Constientizarea acestei dimensiuni ofera sens dinamicii interioare si deschide calea catre noi alternative viabile de a vedea lumea si propria persoana...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat înalt funcțional?

  Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente. Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat. Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale: 1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare. 2. Explo...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase.  A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune.   În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Grey rock: strategie de autocontrol sau stare internă Grey rock-ul este cunoscut ca tehnică relațională: devii neutru și non-reactiv pentru a nu mai alimenta comportamente toxice. Ca strategie defensivă, poate fi utilă. Problema apare atunci cân...

Cum ne desprindem?

  Te-a rănit cineva sau te-a dezamăgit profund și acum ruminezi neîncetat, fără să poți pune stop emoțiilor care te copleșesc sau îți otrăvesc spațiul interior? Cum trecem peste? Iertarea are o componentă emoțională importantă, dar emoția urmează înțelegerea și sensul pe care îl dăm lucrurilor. Pentru că mintea încearcă să rezolve prin ruminație ceea ce a rămas nerezolvat emoțional. Gândul revine la rană pentru că încă încearcă să obțină ceva: o explicație, o reparație, o dreptate, un sens. Reușim să ne desprindem și să nu ne mai gândim la ceea ce s-a întâmplat abia atunci când nu mai avem nevoie să ne întoarcem mereu acolo. Că tălin Lazăr , PhD Sens • Coerență • Transformare Psihoterapie cu sens +40 742 952 171