Treceți la conținutul principal

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

 

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar

Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință.

Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste. 

Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autoreglări emoționale. Este esențială explorarea modului în care gândurile, emoțiile și reacțiile corporale se influențează reciproc.

Pe măsură ce apar progrese în psihoterapie, persoana începe să se înțeleagă mai bine, să-și observe mecanismele interne și să descopere că își poate tolera emoțiile neplăcute fără să le exacerbeze. În timp, frica de frică se diminuează, iar odată cu consolidarea încrederii că poate face față momentelor dificile, se întrerupe cercul vicios care alimentează atacurile de panică.

Procesul de vindecare nu înseamnă eliminarea definitivă a anxietății, ci învățarea unei relaționări mai conștiente și mai adecvate cu propriile stări. Pe măsură ce persoana dobândește claritate asupra modului în care mintea și corpul reacționează, frica își pierde treptat caracterul amenințător. 

Atacurile de panică nu mai sunt trăite ca o invazie străină, ci ca semnale ale unui sistem interior care încearcă — uneori haotic — să se protejeze. Înțelegerea acestui fapt transformă experiența dintr-una de neputință într-una de recâștigare a controlului și a încrederii în propriile resurse.

Psihoterapie

Dacă simți că vrei să explorezi aceste teme într-un cadru terapeutic, mă poți contacta la:
0742 952 171

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat înalt funcțional?

  Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente. Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat. Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale: 1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare. 2. Explo...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase.  A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune.   În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Grey rock: strategie de autocontrol sau stare internă Grey rock-ul este cunoscut ca tehnică relațională: devii neutru și non-reactiv pentru a nu mai alimenta comportamente toxice. Ca strategie defensivă, poate fi utilă. Problema apare atunci cân...

Cum ne desprindem?

  Te-a rănit cineva sau te-a dezamăgit profund și acum ruminezi neîncetat, fără să poți pune stop emoțiilor care te copleșesc sau îți otrăvesc spațiul interior? Cum trecem peste? Iertarea are o componentă emoțională importantă, dar emoția urmează înțelegerea și sensul pe care îl dăm lucrurilor. Pentru că mintea încearcă să rezolve prin ruminație ceea ce a rămas nerezolvat emoțional. Gândul revine la rană pentru că încă încearcă să obțină ceva: o explicație, o reparație, o dreptate, un sens. Reușim să ne desprindem și să nu ne mai gândim la ceea ce s-a întâmplat abia atunci când nu mai avem nevoie să ne întoarcem mereu acolo. Că tălin Lazăr , PhD Sens • Coerență • Transformare Psihoterapie cu sens +40 742 952 171