Treceți la conținutul principal

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar

Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context.

Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie. 

Exemple:
  • Atenția: poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare.

  • Imaginația: poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică.

  • Controlul emoțional: poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive.

  • Autocritica: moderată → auto-corecție; excesivă → depresie.

  • Sistemul de atașament: caută apropiere → securizare; sau devine hiperactiv / dezactivat → anxietate / evitant.

  • Mecanismele de apărare: protejează → funcționale; sau distorsionează → dezadaptative.

Așadar, aceeași arhitectură psihologică poate produce atât stabilitate, cât și instabilitate, în funcție de direcția activării. De aceea, înțelegerea modului în care ne reglăm – și, uneori, ne dereglăm – devine un pas esențial pentru schimbare.

În psihoterapie, vindecarea presupune tocmai înțelegerea modului în care producem intern aceste dereglări — cum interpretăm, cum reacționăm, cum ne destabilizăm involuntar propriul sistem — și corectarea lor treptată. Astfel, procesul terapeutic devine o reconfigurare fină a acelor mecanisme care, folosite în direcția potrivită, pot restaura autoreglarea, flexibilitatea și echilibrul interior.

A descoperi cum funcționează mecanismele interne înseamnă a recăpăta capacitatea de a ne orienta spre starea de bine și de a deveni mai eficienți psihologic.

Psihoterapie

Dacă simți că vrei să explorezi aceste teme într-un cadru terapeutic, mă poți contacta la:
0742 952 171

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat înalt funcțional?

  Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente. Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat. Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale: 1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare. 2. Explo...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase.  A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune.   În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Grey rock: strategie de autocontrol sau stare internă Grey rock-ul este cunoscut ca tehnică relațională: devii neutru și non-reactiv pentru a nu mai alimenta comportamente toxice. Ca strategie defensivă, poate fi utilă. Problema apare atunci cân...

Cum ne desprindem?

  Te-a rănit cineva sau te-a dezamăgit profund și acum ruminezi neîncetat, fără să poți pune stop emoțiilor care te copleșesc sau îți otrăvesc spațiul interior? Cum trecem peste? Iertarea are o componentă emoțională importantă, dar emoția urmează înțelegerea și sensul pe care îl dăm lucrurilor. Pentru că mintea încearcă să rezolve prin ruminație ceea ce a rămas nerezolvat emoțional. Gândul revine la rană pentru că încă încearcă să obțină ceva: o explicație, o reparație, o dreptate, un sens. Reușim să ne desprindem și să nu ne mai gândim la ceea ce s-a întâmplat abia atunci când nu mai avem nevoie să ne întoarcem mereu acolo. Că tălin Lazăr , PhD Sens • Coerență • Transformare Psihoterapie cu sens +40 742 952 171