Treceți la conținutul principal

AMOK

By Catalin Lazar

Lumea intreaga este socata atunci cand apar situatii in care un individ, aparent fara nicio explicatie, incepe sa isi secere semenii in nestire. O asemenea reactie de neinteles a unor persoane, de obicei barbati, produce ravagii si lasa in urma foarte multe victime.

Desi mai putin cunoscuta sau dezbatuta, aceasta modalitate de a reactiona, este studiata in literatura de specialitate sub denumiri precum Amok, Running Amok sau Amok Syndrome. Initial, acest sindrom a fost observat in urma cu mai mult de doua sute de ani, in cadrul triburilor malaesiene si se considera ca este determinat cultural. Termenul de Amok provine din cuvantul malaesian "mengamok", ceea ce ar insemna aproximativ "a comite un atac furibund si disperat". In acest sens, au fost observate mai multe cazuri in care unul din membrii tribului, sub influenta unei intense reactii irationale, ataca omorand sau ranind grav alti membri ai tribului.

Observatii recente arata ca reactii de tip "amok" (in limbajul politiei cunoscute si cu denumirea de "killing spree") pot aparea in orice tara, diferente existand doar in ceea ce priveste metodele si armele folosite in cadrul atacului, ceea ce face ca ipoteza determinarii culturale, sa piarda din importanta: http://en.wikipedia.org/wiki/Killing_spree . Se observa ca in lista ucigasilor a fost inclus Anders Behring Breivik care a comis recentul masacru din Norvegia.

Chiar daca este o forma de patologie care la prima vedere pare a se manifesta impredictibil si numarul cazurilor existente este destul de mic din punctul de vedere al observatiilor statistice, gravitatea evenimentelor de acest tip pune problema intelegerii si prevenirii acestor situatii. Urmatoarele caracteristici au putut fi observate ca fiind specifice persoanelor care au comis masacre de acest tip:
- sufera de o tulburare psihotica depresiva sau de o tulburare afectiva, in mod special o tulburare bipolara;
- pot prezenta o tulburare de personalitate cu impulsuri violente precum tulburarea de personalitate antisociala sau tulburarea de personalitate borderline;
- poate fi vorba de o tulburare de personalitate paranoica sau/si o tulburare deliranta cu idei de persecutie si comportament violent indreptat impotriva unei nedreptati percepute;
- a suferit o pierdere personala importanta sau actiunea unor factori psihologici foarte stresanti;
- au un comportament sinucigas sau homicidal si prezinta o ideatie saturata de furie, neajutorare sau razbunare;
- tulburari psihotice cu tematica persecutorie care a actonat asupra lor;
- schzofrenie paranoida cu halucinatii de comenzi primite si istoric de punere in act al acestora, sau teme violente si ganduri psihotice cu un istoric de punere in practica a acestora.

Dintre factorii de risc ce pot anticipa declansarea unui astfel de episod, pot fi enumerati:
- un istoric de comportamente si amenintari violente;
- tentative precedente de sinucidere;
- un puternic stres personal precum moartea partenerei/partenerului de viata, stresul financiar;
- tendinta catre o tulburare de personalitate paranoica, narcisica, antisociala sau borderline;
- antecedente psihotice sau de tulburari afective violente;
- existenta unei tulburari delirante (paranoice);
- o tulburare psihotica cu halucinatii violente in care se subiectul primeste comenzi.
- probleme legate de angajare ca de exemplu pierderea brusca a locului de munca sau existenta unor conflicte intre angajati.

Comentarii

Tudor Jitianu a spus…
de aici si cuvantul amoc din romana :)

http://dexonline.ro/definitie/amoc
Tudor Jitianu a spus…
De aici si cuvantul amoc

http://dexonline.ro/definitie/amoc

Prefer varianta dragastoasa, chiar daca e tot obsesiva :)

Postări populare de pe acest blog

Cum îți dai seama că ai de-a face cu un psihopat înalt funcțional?

  Într-un articol publicat de The Guardian pe 27 august 2026 este prezentată cercetarea realizată de Karen Mitchell, care a studiat timp de cinci ani comportamentele personalităților prădătoare, intervievând profesioniști care au avut de-a face cu acestea în diverse contexte. Cercetarea sa privește inclusiv psihopatia înalt funcțională, care nu presupune neapărat manifestări antisociale evidente. Psihopatul nu este întotdeauna agresiv, impulsiv sau ușor de recunoscut. Poate fi agreabil, convingător, inteligent social și foarte bine adaptat. Din cercetarea lui Karen Mitchell reies 20 de trăsături organizate în patru categorii principale: 1. Nevoia de control și reacția patologică la contestare. Persoana manifestă un sentiment grandios al propriei importanțe, o nevoie accentuată de control și o dificultate majoră de a accepta contradicția sau compromisul. Contestarea autorității ori lezarea imaginii de sine pot declanșa reacții disproporționate, calculate și răzbunătoare. 2. Explo...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase.  A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune.   În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Grey rock: strategie de autocontrol sau stare internă Grey rock-ul este cunoscut ca tehnică relațională: devii neutru și non-reactiv pentru a nu mai alimenta comportamente toxice. Ca strategie defensivă, poate fi utilă. Problema apare atunci cân...

Cum ne desprindem?

  Te-a rănit cineva sau te-a dezamăgit profund și acum ruminezi neîncetat, fără să poți pune stop emoțiilor care te copleșesc sau îți otrăvesc spațiul interior? Cum trecem peste? Iertarea are o componentă emoțională importantă, dar emoția urmează înțelegerea și sensul pe care îl dăm lucrurilor. Pentru că mintea încearcă să rezolve prin ruminație ceea ce a rămas nerezolvat emoțional. Gândul revine la rană pentru că încă încearcă să obțină ceva: o explicație, o reparație, o dreptate, un sens. Reușim să ne desprindem și să nu ne mai gândim la ceea ce s-a întâmplat abia atunci când nu mai avem nevoie să ne întoarcem mereu acolo. Că tălin Lazăr , PhD Sens • Coerență • Transformare Psihoterapie cu sens +40 742 952 171